Fenomenul ultras

22/03/2013 19:21 7 comentarii

Dă mai departe!

Autor:

Fiecare om este diferit in felul sau. Fiecare isi urmeaza un drum diferit in viata, avand propriile pasiuni, hobby-uri diferite, mentalitati diferite. Insa toti au un singur lucru in comun: sunt oameni. Si ultrasii sunt oameni. Mergand pe strada zi de zi, poti vedea trecand pe langa tine zeci, sute, poate mii de oameni fara sa stii nici un lucru despre ei. Cine sunt, de unde vin, ce gandesc. Nu ii poti caracteriza si nu ii poti judeca fara sa ii cunosti. Atunci de ce lumea acuza ultrasii? De unde stii ca ultimul contract de afaceri incheiat nu fost intocmit de un ultras? De unde stii ca garantia televizorului pe care tocmai l-ai cumparat nu fost scrisa de un ultras? De unde ai putea sti ca antrenorul tau personal care te-a ajutat sa slabesti zeci de kilograme la sala de fitness nu e un ultras? Nu poti sti. Le poti multumi sau le poti fi recunoscator oricand. Dar te grabesti sa ii acuzi. De ce atunci cand poarta o esarfa la gat, canta pe stadion, lupta pentru pasiunea si idealurile lor, sunt acuzati, sunt caracterizati ca niste golani, scursuri ale societatii, iar atunci cand nu poarta esarfa sunt tratati ca de la egal la egal? Sunt oameni diferiti prin pasiunea si puterea lor de sacificiu pentru ceea ce iubesc. Stau si ma gandesc cu oroare cat de prost se poate gandi in aceasta “minunata” tara. Ajungi sa fii mandru ca esti roman doar datorita tarii frumoase din punct de vedere geografic si a eroilor care si-au pierdut viata in ’89. Atat! Ma intreb de ce atunci cand au loc abuzuri asupra ultrasilor, lumea le aproba, le considera o minunata metoda de a-i indeparta din viata publica, iar atunci cand abuzurile au loc asupra cetatenilor orasului, toata lumea e de partea lor…

Nu sunt ei cei care vand droguri la colt de strada, nu sunt ei cei care ti-au batut fiul pentru 50 de ron, nu sunt ei cei care care cresc taxele si impozitele si aduc mizeria in Romania. Ei sunt baietii din peluza, care isi iubesc echipa mai mult decat propria familie, care fac spectacol pe stadioane zi de zi, iar voi il aplaudati, gasindu-l un bun motiv pentru a te lauda ca “ai mei sunt mai tari”. Putini stiu cat de mult muncesc la o coregrafie, la un steag, la un mesaj, pentru ca a doua zi sa le poti pune pe site-ul personal sau la avatar. Putini stiu ca uneori din iubirea nemarginita pentru culori se deplaseaza sute de kilometri obositi, ingrijorati, poate plini de probleme pana in gat, insa au satisfactia ca au fost alaturi de echipa la inca un meci. Asa ca atunci cand ii vedeti pe strada, strangeti-le mana cu putere, admirati-i pentru sacrificiile pe care le fac, si opriti-va putin din mers si ganditi-va daca aveti macar un minut curajul sa faceti ceea ce fac ei.

Sper ca intr-o zi, cand voi avea un fiu, sa-l pot aduce in peluza si sa-i pot vorbi despre ultrasi, nu asa cum o facem in cazul disparitiei dinozaurilor.
Sursa:putereacuvintelor.wordpress.com/category/fenomenul-ultras

7 comentarii

Lasa un comentariu

Trebuie sa fii logat pentru a publica un comentariu.